Cum s-au reabilitat termic cehii, pe banii lor

Blocurile comuniste, risipitoare de energie, au fost refăcute şi contorizate în ultimii 13 ani, pe cheltuiala locatarilor, fără ajutor de la stat sau subvenţii la căldură.

O legislaţie simplă şi fermă, implementată din timp, a stat la baza democratizării cu succes a sistemului centralizat de încălzire din blocurile comuniste. Oamenii au fost obligaţi să-şi reabiliteze termic blocurile, să-şi pună contoare şi repartitoare de costuri, pe banii lor, iar azi nu beneficiază de niciun ajutor de încălzire de la stat. Cum au reuşit cehii şi noi nu? Prin disciplină şi educaţie.

Nimeni nu şi-a pus centrală proprie în bloc, rău-platnicii nu pun în primejdie încălzirea sau duşurile vecinilor cu datoriile lor, iar cei care vor să trişeze sistemul sunt rapid descurajaţi de aceeaşi legislaţie cuprinzătoare.

Cooperativa de locatari

Asociaţia de locatari, în Cehia, se cheamă „cooperativă“. În anii de glorie ai socialismului, oamenii se asociau în cooperative, puneau la un loc nişte avansuri şi începeau să-şi construiască blocuri. După ce se mutau, cooperativa trăia în continuare pentru administrarea noilor imobile. După căderea comunismului, cooperativele au supravieţuit, adaptându- se la piaţă. La fel şi conducă torii lor. Vaclav Kapsa este preşedintele unei astfel de organizaţ ii, din oraşul Plzen, cunoscut mai ales pentru cea mai bună bere cehească, fabricată chiar în oraş. Kapsa e un bărbat în vârstă, care în România ar fi trecut cu siguranţă pe la ghişeele caselor de pensii în aşteptarea taloanelor de pensie. În Plzen, însă, Kapsa vorbeşte fluent engleza şi e capabil să susţină o prezentare în Power Point despre cooperativa pe care o conduce, în faţa unor străini.

Nu te poţi baza pe banii de la stat

Au 13.000 de apartamente în administrare, adică un sfert din populaţia oraşului. Toate beneficiază de încălzire centrală. În perioada 1995-1996 au instalat repartitoare de costuri pentru căldură şi contoare de apă. Erau obligaţi prin lege. În 2001 au început să schimbe ferestrele cu geamuri termopan şi să izoleze termic blocurile. Deocamdată, n-au reuşit decât cu 10% din clădiri. Între 2003 şi 2006 au desăvârşit transformările prin montarea robineţilor termostatici şi a vanelor de echilibrare termică, adică acei robineţi ce reglează şi menţin constantă temperatura în cameră, în funcţie de sursele de frig sau căldură care ar putea influenţa radiatorul. Costurile se învârt în jurul a 8.000 de euro de apartament pentru aceste transformări, bani proveniţi din credite şi din fondurile cooperativei. Nimic de la stat. De ce? „Nu te poţi baza pe asta! Când plănuieşti ceva nu te poţi baza pe ceva care e doar promis, cum ar fi bugetul primăriei...“, explică cu un zâmbet în colţul gurii, Vaclav Kapsa. Reabilitarea termică a unui bloc durează cam un an în Cehia. Cel mai greu de convins au fost bătrânii, care erau sceptici la început, deoarece aveau experienţa promisiunilor neonorate din vremea comuniştilor. Kapsa spune că munca de lămurire n-a fost floare la ureche, mai ales că nici la ei băncile nu dau credite cu uşurinţă vârstnicilor, iar promisiunea că după această investiţie le va fi mai cald pe bani puţini venea fără vreun exemplu concret.

Abia după ce primii curajoşi şi-au călcat pe inimă şi au acceptat, exemplul lor a fost urmat şi de alţii când au văzut primele facturi.

Facturi la jumătate

Preşedintele cooperativei admite că întreaga reabilitare a dus la scăderea la jumătate a consumului. Ce părere au locatarii? Nu sunt daţi pe spate, deoarece „noi economisim căldura, dar ei măresc preţul, deci facturile rămân cam la fel“, recunoaşte zâmbind Kapsa. Totuşi, regia lor de termoficare, rămasă neprivatizată, spre deosebire de alte oraşe, practică preţuri ceva mai mici decât altele. Cam 12 euro/- lună, faţă de 20 de euro cât e prin alte oraşe. Modalitatea de plată a întreţinerii într-o cooperativă este diferită de cea practicată în România. Acolo, locatarii dintr-o cooperativă decid de comun acord ce sumă fixă să plătească lunar ca întreţinere. Din acea sumă cooperativa plăteşte lunar facturile la utilităţi, apoi, dacă mai rămân bani, îi capitalizează în folosul cooperativei.


FINAL. Unul dintre blocurile reabilitate din oraşul Plzen

COSTURI

5.000-6.000 de euro/apartament

Un bloc cu 46 de apartamente, construit în 1970, a fost reabilitat cu 5,8 milioane de coroane (cam 230.000 de euro), adică 126.000 de coroane/- apartament (cam 5.000 de euro). Au primit de la stat numai dobânda subvenţionată. Reabilitarea unui bloc cu 60 de apartamente, din 1961, a costat 8 milioane de coroane (peste 320.000 de euro), 130.000 de coroane/apartament (cam 5.200 de euro). Un bloc cu 80 de apartamente, din 1963, a costat 13 milioane de coroane (peste 520.000 de euro), adică 160.000 coroane- /apartament (aproape 6.500 de euro). În preţuri nu intră contoarele sau repartitoarele.

UN ORĂŞEL MINIER ALTFEL

Când primarul e ales de partidul locatarilor

În oraşul Most, la 40 de km de graniţa de nord a Cehiei, preşedintele Frantisek Ryba conduce Krusnohor, o cooperativă de 17.500 de apartamente. A doua ca mărime din ţară. Most e un oraş minier. Nu-l trădează nimic în afară de şomajul mare - 20% - generat de închiderea minei. Străzile sunt curate, clădirile frumoase, nimic care să semene măcar un pic cu Valea Jiului.

Krusnohor e o cooperativă atipică. Din banii capitalizaţi de-a lungul timpului a făcut investiţii de succes. Aşa că acum le oferă locatarilor televiziune cu circuit închis, fribă optică, internet, internet banking. Cooperativa are un RADET al ei şi mici puncte termice de bloc, astfel că-şi permite să negocieze direct cu producătorul de energie termică preţul de achiziţie.

„Pentru că aveam dese neînţelegeri cu primăria şi cu primarul, am decis să constituim un fel de partid cu care am participat la alegeri. Am câştigat 18 locuri de consilieri din 45 şi postul de primar. Pentru că au fost ceva probleme şi cu finanţările de la judeţ, pentru Most, am decis să candidăm şi la judeţ“, arată Frantisek Ryba, mândru, ziarul cooperativei, în care-şi face reclamă partidul cooperativei.

Şomajul şi datornicii

Ryba a făcut pentru cooperativa pe care o conduce un program pe zece ani de „energy saving“ care include şi izolarea termică a clădirilor. Din 1998-2002 au început să instaleze repartitoare şi contoare. Ca şi cooperativa din Plzen, locuitorii din Most au preferat firmele Danfoss şi Techem. De la Danfoss au pus senzorii de căldură - fixaţi la 15 grade - pe fiecare calorifer. De ce a fost nevoie de asta? „Pentru că, la început, unii au închis robinetul la calorifer şi au încercat să se încălzească de la vecini. Au făcut igrasie. De aceea am instalat robineţii termostataţi care nu le permit locatarilor să închidă caloriferele mai jos de 15 grade“, explică Ryba. Mai târziu au aderat şi alte blocuri la sistem. Chiar dacă pare, situaţia nu e roz nici în Most. Cooperativa are liste de datornici, pentru că mai ales şomerii nu şi-au permis să plătească cele 11.000 de euro de apartament, cât a fost reabilitarea termică. Cooperativa încasează anual 1 miliard de coroane. Cam 20 de milioane de coroane sunt datoriile, adică exact fondul de rezervă. Când cineva nu plăteşte întreţinerea e dat în judecată şi i se ia apartamentul. După instalarea contoarelor s-au făcut economii de 17% la plata facturilor.

De ce ei nu fură contorul

Încercări de fraudă au avut şi cehii. E în natura umană să încerce să păcălească sistemul, recunosc preşedinţii de cooperative. „Am avut un administrator care era nemulţumit de facturile mari la încălzire, şi s-a gândit să aplatizeze ţeava de căldură cu ciocanul, ca să vină mai puţină căldură. Dacă a văzut că n-a mers, a închis vana de la subsolul blocului. Când veneau vecinii la el să reclame că e frig, el se dezbrăca în maieu şi le spunea: da? Cum e frig, că la mine nu e!“, povesteşte amuzat Ryba din peripeţiile cooperativei.

Legislativul din Cehia a gândit, însă, înainte, astfel de scenarii, aşa că a prevăzut şi antidotul.

Dacă încerci să păcăleşti repartitorul sau contorul, legea spune că vei plăti cu 60% mai mult decât factura medie de cădură, pe apartament, din blocul tău, şi de trei ori mai mult decât consumul maxim înregistrat în bloc, la apă. „În primul an, după ce le-am instalat, au fost câteva zeci de încercări de fraudare, dar s-au lăsat păgubaşi când au văzut că sunt prinşi şi puşi să plătească“, explică preşedintele Kapsa.

DEOSEBIRI LEGISLATIVE

Legea lor are 10 pagini, a noastră 89, la ei a mers, la noi nu

Circulara 372/2001 a Ministerului pentru Dezvoltare Locală din Cehia reglementează sistemul de calcul şi plată a energiei termice la ei. La noi există o legislaţie stufoasă, nişte norme ale ANRSC, dar multe dintre situaţii sunt nereglementate.

> Perioada de calcul a facturii la căldură: la ei 12 luni, la noi lunar. Practic, facturile mari de iarnă sunt diminuate prin împărţirea costurilor pe toate cele 12 luni. - Cota comună este la ei de 40-50%, ca şi în legislaţia germană, deoarece se consideră că această prevedere descurajează eventualele tentaţii de fraudare a sistemului. La noi, din cauza apartamentelor cu centrală proprie, cota comună este de maximum 10-15%, restul de 90% din cheltuieli fiind împărţite pe apartamente.

> Metoda de verificare a repartizării costurilor la consumatorii finali cu contoare sau repartitoare la noi nu e reglementată. În schimb, la ei diferenţele de costuri între apartamente, ce revin pe metru pătrat, nu au voie să depăşească valoarea de 40% faţă de media de calcul dintr-o perioadă stabilită prin lege. Dacă apar astfel de diferenţe înseamnă că cineva fraudează sistemul.

> Citirea contoarelor şi a repartitoarelor se face la ei cel puţin o dată pe an, la sfârşitul perioadei de calcul, la noi se face lunar, în sezonul de încălzire.

> Plata anticipată la noi nu există, în timp ce la ei consumatorul plăteşte lunar o cotă egală, iar la finele perioadei de calcul plăteşte sau primeşte diferenţele.

> Separarea pauşală a facturilor pe costuri de încălzire şi costuri de apă caldă, atunci când nu există contoare, se face la ei astfel: 60% costuri de încălzire, 40% de apă caldă. La noi sunt 80% costuri de încălzire şi 20% de apă caldă.

> Repartizarea costurilor e trimisă direct către consumatorul final la ei, iar la noi ajunge la administratorul blocului.

> Termenul de înaintare a reclamaţiilor referitoare la calculele de repartizare e de maximum 21 de zile la ei. La noi unii reclamă şi după doi ani.

> Legislaţia lor e extrem de concisă şi simplă, are 9 articole şi 3 anexe pe 10 pagini. La noi legislaţia e stufoasă, cu formule fără rost, are 89 de articole şi 3 anexe care se întind pe 89 de pagini.

Sursa articolului: www.evz.ro